Prețul aurului este influențat de o combinație de ofertă și cerere, ratele dobânzilor (și așteptările privind ratele dobânzilor) și comportamentul investitorilor în ceea ce privește riscul. Acest lucru pare destul de simplu, totuși modul în care acești factori interacționează este uneori contraintuitiv. De exemplu, mulți investitori consideră aurul ca o protecție împotriva inflației.
Aceasta are o plauzibilitate de bun-simț, deoarece banii tipăriți în exces își pierd valoarea, în timp ce oferta de aur este relativ constantă. Cu toate acestea, relația dintre aur și inflație este slabă în cel mai bun caz. Ratele dobânzilor și volatilitatea generală a pieței sunt predicții mult mai bune ale performanței aurului pe termen scurt.
Corelația cu Inflația
Economiștii au studiat prețul aurului în raport cu mai mulți factori. Se pare că aurul nu se corelează bine cu inflația. Adică, atunci când inflația crește, nu înseamnă neapărat că aurul este o opțiune bună.
Acest lucru este cel mai bine observat prin scăderea prețului aurului în 2022, în timp ce inflația creștea cu aproximativ 7% (vezi diagrama de mai jos).
Aurul ca Active de Risc/Active de Siguranță
În funcție de circumstanțele pieței, aurul poate atrage anumit sprijin în timpul incertitudinii economice și de pe piață. În același timp, aurul este o marfă care are doar o valoare intrinsecă, ceea ce înseamnă că valorează ceea ce piața spune că valorează.
Acest lucru expune aurul ca o marfă slabă, în care atunci când piața este afectată de sentimente extreme “de evitare a riscurilor,” aurul poate scădea împreună cu alte mărfuri, pe măsură ce investitorii caută să se retragă din deținerile de mărfuri și să se îndrepte spre terenuri mai sigure, cum ar fi titlurile Trezoreriei SUA. Așadar, este o linie subțire între beneficiile aduse de aur în timpul volatilității ușoare a pieței (aur în creștere) și deprecierea aurului în timpul tulburărilor extreme ale pieței (aur în scădere), când aurul va fi vândut împreună cu alte mărfuri.
Economiștii observă că aurul are o elasticitate pozitivă a prețurilor. Aceasta înseamnă practic că, pe măsură ce mai mulți oameni cumpără aur, prețul crește, în concordanță cu cererea. De asemenea, înseamnă că nu există nicio “fundamentare” subiacentă prețului aurului.
Dacă investitorii încep să se îndrepte către aur, prețul crește, indiferent de starea economiei sau de politica monetară.
Factori de Ofertă
Spre deosebire de petrol sau cafea, aurul nu este consumat. Aproape tot aurul extras vreodată există încă și se extrage mai mult aur în fiecare zi. Dacă ar fi așa, ne-am aștepta ca prețul aurului să scadă în timp, pentru că există tot mai mult din el în jur. Așa că de ce nu se întâmplă asta?
Pe lângă faptul că numărul de persoane care ar putea dori să-l cumpere este în creștere constantă, bijuteriile și cererea de investiții oferă câteva indicii. Aurul din bijuterii este practic scos de pe piață pentru ani întregi.
Chiar dacă țări precum India și China tratează aurul ca o rezervă de valoare, oamenii care-l cumpără acolo nu îl comercializează în mod regulat (puțini plătesc o mașină de spălat predând un brățară de aur, de exemplu). În schimb, cererea de bijuterii tinde să crească și să scadă odată cu prețul aurului. Când prețurile sunt ridicate, cererea de bijuterii scade în raport cu cererea de investitori.
Băncile Centrale
Marii responsabili de pe piața prețurilor aurului sunt adesea băncile centrale. În perioadele în care rezervele valutare străine sunt mari și economia merge bine, o bancă centrală va dori să reducă cantitatea de aur pe care o deține. Acest lucru se datorează faptului că aurul este un activ mort — spre deosebire de obligațiuni sau chiar bani într-un cont de depozit, nu generează niciun randament.
Problema pentru băncile centrale este că tocmai atunci ceilalți investitori nu sunt atât de interesați de aur. Astfel, o bancă centrală este mereu de partea greșită a tranzacției, chiar dacă vânzarea acestui aur este exact ceea ce banca ar trebui să facă. Ca rezultat, prețul aurului scade.
Băncile centrale au încercat să-și gestioneze vânzările de aur într-un mod similar cu un cartel, pentru a evita să perturbe prea mult piața. Ceva numit Acordul de la Washington afirmă practic că băncile nu vor vinde mai mult de 400 de tone metrici într-un an. Nu este obligatoriu, deoarece nu este un tratat; mai degrabă, este mai degrabă un acord tacit — dar unul care este în interesul băncilor centrale, deoarece vânzarea prea mult aur pe piață o dată ar afecta negativ portofoliile lor.
Este Aurul o Bună Protecție Împotriva Inflației?
În ciuda poveștilor de piață conform cărora aurul este o bună protecție împotriva inflației, realitatea este mult mai mixtă, ceea ce înseamnă că cele două sunt practic necorelate. Acest lucru poate fi observat în graficul de mai sus, unde inflația a crescut în 2022, dar aurul a scăzut în timp ce au crescut ratele dobânzilor.
Este Aurul Sensibil la Ratele Dobânzilor?
Deoarece aurul nu oferă niciun randament (în afară de aprecierea/deprecierea prețului), tinde să răspundă în mod invers mișcărilor ratelor dobânzilor. Pe măsură ce ratele dobânzilor cresc, aurul pierde cerere în favoarea valorilor mobiliare cu dobândă, cum ar fi titlurile de Trezorerie americane pe termen scurt sau alte valori mobiliare guvernamentale.
Unde se Potrivește Aurul într-un Portofoliu?
Țineți minte, aurul este o marfă și ar trebui privit ca atare, ceea ce înseamnă că aurul va urmări în mod frecvent indicii mai largi de mărfuri, în loc să devieze semnificativ de la piața globală a mărfurilor. Ca rezultat, în portofolii, aurul ar trebui să formeze doar o mică parte din alocarea totală la mărfuri — 5% până la 10% din totalul portofoliului este înțelepciunea curentă pentru un portofoliu diversificat.
Concluzia
Aurul este acel metal magic și strălucitor din care sunt făcute visele, pentru a parafrasa o replică din filmul “Falconul Maltez.” Ca atare, aurul se distinge printre mărfuri ca o tip de marfă aparent separată, și într-adevăr există multe diferențe între aur și alte mărfuri.
Aurul poate fi privit cel mai bine ca o monedă cu volum mai mic și o relație strânsă cu ratele dobânzilor globale. Dar aurul se remarcă și pentru faptul că este relativ necorrelat cu alte active cheie, beneficiind uneori de volatilitatea pieței, iar alteori pierzând teren împreună cu alte mărfuri în perioade de volatilitate extremă. Mai presus de toate, având în vedere tendința aurului de a acționa într-un mod contra-intuitiv, este mai bine să fie menținut într-o alocare mică într-un portofoliu general, de exemplu, 5%.
